Definita cuvantului bîtă
bîtă (bấte), s. f. – Par, măciucă, ciomag. Sl. bŭtŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac); cf. rădăcina sl. batŭ (rus. bat, sb. bat „par”; Berneker 46). Der. bîtea, s. f. (ciocan de lemn; specie de papură, Typha angustifolia, Sparganium ramosum); bîti, vb. (rar, în Banat: a bate, a ciomăgi).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bîtă
AUREÓLĂ (‹ fr. {i}) s. f. 1. Cerc luminos cu care pictorii înconjură capetele sfinților; aură (2). 2. (FIZ.) Zonă mai puțin luminoasă care înconjură o flacără, un arc electric etc. 3. (PETROGR.) A. de contact = zona din jurul unei intruziuni magmatice în care, sub influența temperaturii și a chimismului magmei în ascensiune, se manifestă fenomenul de metamorfism. A. hidrotermală = zona din jurul unui coș vulcanic, în care rocile sînt metamorfozate de către soluțiile hidrotermale. A. mofetică = zona de răspîndire a emanațiilor de dioxid de carbon ale mofetelor, prin fisurile, dislocațiile sau erupțiile vulcanice. A. geochimică (sau de dispersiune) = zonă din jurul unor zăcăminte de substanțe minerale utile care prezintă un conținut ridicat în elementele chimice ce alcătuiesc acel zăcămînt și care se formează concomitent cu zăcămîntul (a. primară) sau prin alterarea acestuia (a. secundară). Vezi definitia »
MÚTICĂ, mutici, adj. (Despre frunze) Care se termină cu un organ prelungit (spin etc.). – Din fr. mutique, lat. muticus. Vezi definitia »
SPONGÍTĂ s.f. Piatră plină de găuri care imită buretele. [< fr. spongite]. Vezi definitia »
TELELÉICĂ, teleleici, s. f. (Pop.) Femeie care umblă de colo până colo, flecărind și bârfind; femeie ușuratică, stricată, haimana. – Teleleu + suf. -eică. Vezi definitia »
CRÂCNEÁLĂ, crâcneli, s. f. Crâcnire. – Crâcni + suf. -eală. Vezi definitia »