Definita cuvantului bîtă
bîtă (bấte), s. f. – Par, măciucă, ciomag. Sl. bŭtŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac); cf. rădăcina sl. batŭ (rus. bat, sb. bat „par”; Berneker 46). Der. bîtea, s. f. (ciocan de lemn; specie de papură, Typha angustifolia, Sparganium ramosum); bîti, vb. (rar, în Banat: a bate, a ciomăgi).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bîtă
irambáșă s.m. (înv.) v. harambáșă. Vezi definitia »
ANTITOXÍNĂ s. f. anticorp capabil să neutralizeze toxinele. (< fr. antitoxine) Vezi definitia »
SÁLICĂ adj. legea ~ = lege respectată în teritoriile ocupate de luptătorii franci din Galia, prin care femeile erau excluse de la succesiunea pământurilor și de la tronul Franței. (< fr. salique, lat. salicus) Vezi definitia »
HIPERGENÉZĂ s. f. proliferare exagerată a elementelor celulare ale unui organ, țesut sau neoplasm. (< fr. hypergenèse) Vezi definitia »
ASCÉZĂ s.f. Stare de spirit a asceților ; aspirație către cele mai înalte virtuți ; viață austeră impusă benevol. [< fr. ascèse]. Vezi definitia »