puhói (puhoáie), s. n. – Torent, șuvoi. – Var. pohoi, povoi. Sl. povonĭ (Tiktin; Candrea; cf. Cihac, II, 284). – Der. puhoială (var. pohoială, povoială), s. f. (torent); puhoier, s. m. (uliu, Milvus regalis). Vezi definitia »

CILIHÓI, -OÁIE, cilihoi, -oaie, s. m. și f. (Ornit.; reg.) Pasăre mare de pradă. ♦ Ceahlău. – Din cealh[ău] (<ceahlău) + suf. -oi. Vezi definitia »

PĂSĂRÓI, păsăroi, s. m. Augmentativ al lui pasăre; bărbătușul unei păsări. – Pasăre + suf. -oi. Vezi definitia »

NEVOÍ, nevoiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Numai la diateza pasivă) A fi silit sau constrâns să acționeze într-un anumit fel; a fi obligat, dator. 2. Refl. (Înv. și pop.) A face eforturi; a se strădui, a se căzni. – Din nevoie. Vezi definitia »

CĂLDĂRÓI, căldăroaie, s. n. Augmentativ al lui căldare. – Căldare + suf. -oi. Vezi definitia »