săstuí, săstuiésc, vb. IV (reg.) a cere să se facă liniște spunând „sst!”; a țistui. Vezi definitia »

ăuí (= hăui) vb., ind. prez. pers. 3 și 6 ăuie Vezi definitia »

mărăstuí, mărăstuiésc, vb. IV (reg.) a ține, a opri. Vezi definitia »

tarmazuí, tarmazuiésc, vb. IV (reg.) a chinui; a se hârjoni. Vezi definitia »

ghiftuí (-uésc, ghiftuít), vb. – A îndopa, a îmbuiba, a umple. – Var. (înv.) biftui. Creație expresivă, cf. bufte, chifti (Scriban, Arhiva, XXIX, 240). Nu este probabilă apropierea de germ. Gift „otravă”, propusă de Drăganu, Dacor., I, 316. – Der. ghiftuială, s. f. (acțiunea de a se ghiftui). Vezi definitia »