SCÂNTEIÚȚĂ, scânteiuțe, s. f. I. Scânteioară (1). II. (Bot.) 1. Mică plantă erbacee cu tulpina ramificată la bază și cu flori roșii, roz sau albastre; scânteioară (2), ochișor (2) (Angallis arvensis). 2. Plantă erbacee mică din familia liliaceelor, cu frunze liniare și cu flori galbene (Gagea arvensis). 3. (La pl.) Brumărea. [Pr.: -te-iu-] – Scânteie + suf. -uță. Vezi definitia »

OTOSCLERÓZĂ s. f. scleroză a timpanului, care duce la surditate progresivă și acufene. (< fr. otosclérose) Vezi definitia »

CRÁSĂ s.f. Sinereză (1) [în DN]. [Cf. it. crasi, lat. crasis < gr. krasis – amestecătură]. Vezi definitia »

METILMORFÍNĂ s. f. (Farm.) Codeină. – Metil + morfină. Vezi definitia »

MIOCARDÍTĂ s.f. Inflamație a miocardului. [Pron. mi-o-. / < fr. myocardite]. Vezi definitia »