CABÍNĂ, cabine, s. f. Încăpere mică, amenajată într-o clădire sau într-un vehicul, pe plajă etc., având diverse destinații. Cabină telefonică. Cabină de proiecție. – Din fr. cabine. Vezi definitia »

coárbă (coárbe), s. f. – 1. Unealtă de găurit, burghiu. – 2. Mîner, manivelă. Rut. korba, din. germ. Kurbe, fr. courbe (Scriban, Arhiva, XXV, 133; DAR), explicație care se potrivește uzului său exclusiv mold. Puțin probabilă der. directă din lat. curva, propusă de Iordan, BF, VI, 181, sau din germ. Kurbel (Candrea). Vezi definitia »

streájcă s.f. (reg.) mână curentă. Vezi definitia »

CORONARÍTĂ s. f. inflamație a arterelor coronare. (< fr. coronarite) Vezi definitia »

XILOLITOGRAVÚRĂ s.f. Reproducere prin xilolitografie. (din fr. xylolithogravure) Vezi definitia »