SCÂRȚÂÍT¹ s. n. Faptul de a scârțâi, zgomot sau sunet ascuțit, strident care se produce prin frecare, deplasare, apăsare etc.; scârțâială, scârțâitură. ♦ Sunet sau serie de sunete stridente scoase de un instrumentist fără talent care cântă la un instrument cu coarde. – V. scârțâi. Vezi definitia »

CARNOTÍT s.n. (Geol.) Mineral de uraniu și vanadiu, puternic radioactiv. [Cf. fr. carnotit, cf. A. Carnot – mineralog francez]. Vezi definitia »

ANTRACÍT s. n. cărbune natural superior, negru-sticlos, cu un procent mare de carbon. (< fr. anthracite) Vezi definitia »

ANTIPARAZÍT, -Ă, antiparaziți, -te, adj. (Despre antene) Care combate sau reduce perturbațiile atmosferice. – Din fr. antiparasite. Vezi definitia »

TICSÍT, -Ă, ticsiți, -te, adj. (Despre spații, recipiente) Plin până la refuz. ♦ (Despre obiecte sau ființe) Înghesuit peste măsură (într-un spațiu). ♦ (Despre locuri, terenuri) Acoperit în întregime, înțesat. – V. ticsi. Vezi definitia »