șofrác (-ci), s. m. – (Bucov.) Pasăre (Troglodytes parvulus). – Var. Banat șofrag. Sl., cf. sb. čvorak „graur”, švraka „coțofană” (Candrea; Scriban); dar lipsește veriga de legătură. Trebuie să fie cuvînt identic cu șofran, s. m. (Banat, varietate de șoim, Lanius collurio), care pare că s-ar fi contaminat cu șofran (planta). Vezi definitia »

prepebác s.n. (reg.) vârtejul de la lotcă cu care se trage năvodul. Vezi definitia »

ciobîrnác (-ce), s. n. – 1. Hîrdău, ciubăr. – 2. Par care servește la transportat ciubere. Mag. csöbörnek „de ciubăr”, de la csöbör „ciubăr” (Scriban, Arhiva, 1912; DAR). De la aceeași rădăcină provine ciobîrlac, s. n. (linguroi), care pare a fi deformare de la cuvîntul anterior. Vezi definitia »

CORÁC, coraci, s. m. (Reg.) Corb. – Ngr. korakas. Vezi definitia »

CAPÁC, capace, s. n. Acoperitoare care se așază deasupra deschizăturii unui vas, a unei cutii, a unui cufăr etc. ◊ Friptură la capac = friptură gătită, într-un vas acoperit. Ouă la capac = ochiuri prăjite. Cașcaval la capac = cașcaval prăjit în tigaie. ◊ Expr. A pune capac cuiva = a închide cuiva gura cu un răspuns potrivit. A găsi capac la toate = a da întotdeauna răspunsul potrivit. Asta pune capac (la toate) = asta e prea de tot. – Din tc. kapak. Vezi definitia »