SECÚND, -Ă I. adj. imediat după primul. II. num. ord. al doilea. III. s. m. 1. ofițer de navă care ajută sau înlocuiește pe comandant. 2. persoană care ajută pe o alta în muncă, în afaceri. ♦ (arbitru) ~ = (volei, baschet, hochei etc.) arbitru care secondează pe arbitrul principal în conducerea unei competiții. ◊ (box) tehnician (antrenor) care își asistă elevul la colțul ringului în timpul meciului. IV. s. n. 1. vocea a doua care acompaniază o voce primă. 2. titlu interior al cărților și broșurilor. V. s. f. tiparul de pe a doua față a unei coli de tipar. (< fr. second, lat. secundus) Vezi definitia »

DEMIMÓND s.n. (Franțuzism) Lumea femeilor declasate, de moravuri ușoare. [< fr. demi-monde]. Vezi definitia »

curînd adv. – 1. (Înv.) Fugind. – 2. Peste puțină vreme, îndată. – 3. Degrabă, repede. – 4. În scurt timp sau într-un viitor imediat sau apropiat. – 5. (Adj., înv.) Rapid, repede. – Mr. curundu, megl. curǫn. Lat. currendo, de la vb. cŭrrĕre, cf. cure (Pușcariu 455; Pascu, I, 73; DAR); cf., cu același sens ven. (a)corando, sicil. kurennu, friul. curind, comel. kurén. După Candrea, Éléments, 7, trebuie să se presupună var. lat. *currando, pentru a explica fonetismul rom. Vezi definitia »

GLAND, glanduri, s. n. (Anat.) Porțiunea terminală a penisului. – Din fr. gland. Vezi definitia »

FLORIBÚND, -Ă, floribunzi, -de, adj. Care are multe flori, care înflorește abundent. – Din lat. floribundus. Vezi definitia »