URMĂRÍ, urmăresc, vb. IV. Tranz. 1. A merge, a se deplasa, a fugi după cineva, pe urmele cuiva (pentru a supraveghea, pentru a ajunge, a prinde). ♦ A ține pe cineva sub observație; a supraveghea. ♦ A face demersuri judiciare împotriva cuiva. 2. A se conduce după un anumit principiu, după o anumită concepție călăuzitoare. 3. A însoți pe cineva sau ceva cu privirile, cu gândul. ♦ A privi ceva în mișcare, în desfășurare. 4. Fig. A obseda, a chinui, a tortura. 5. A studia o problemă, o temă, activitatea cuiva etc. cu un anumit scop (practic). ♦ A asculta cu atenție o expunere orală, executarea unei compoziții muzicale etc. 6. A avea drept scop, a tinde la... – Urmă + suf. -ări. Vezi definitia »

POPISTRÍ vb. IV. v. popistra. Vezi definitia »

oștărí, oștărésc, vb. IV (reg.) a bombăni, a întoarce vorba. Vezi definitia »

puterí, puterésc, vb. IV (reg.) a da cuiva putere, a întări. Vezi definitia »

tăurí, tăurésc, vb. IV (reg.) a (se) mototoli, a (se) boți, a (se) murdări. Vezi definitia »