pușcár, pușcári, s.m. (înv.) 1. pușcaș. 2. sfărâmare a rocilor cu un exploziv. Vezi definitia »

FUMOÁR, fumoare, s. n. Încăpere, mai ales lângă sălile de spectacol, în care se poate fuma. [Var.: fumuár s. n.] – Din fr. fumoir. Vezi definitia »

PENITENCIÁR, -Ă adj. Referitor la penitenciar, de penitenciar. [< fr. pénitentiaire]. Vezi definitia »

PARTICULÁR, -Ă I. adj. 1. care aparține numai anumitor persoane sau lucruri. ♦ în ~ = în mod deosebit, în special. ◊ care constituie proprietatea individuală a cuiva. 2. cu caracter individual; caracteristic, specific. ◊ (log.; despre judecăți) în care predicatul se referă numai la o parte din sfera subiectului. 3. cu caracter neoficial; privat; (despre lecții) predat elevilor în afara orelor oficiale de școală. II. s. n. categorie filozofică, verigă intermediară între singular și general. III. s. m. persoană care nu deține o funcție oficială; (p. ext.) persoană considerată ca individ în raport cu statul. (< fr. particularis, germ. partikular, /III/ Partikular) Vezi definitia »

STAGIÁR, -Ă adj. Referitor la stagiu. // adj., s.m. și f. (Persoană) care-și face stagiul (într-un domeniu de activitate). [Pron. -gi-ar. / < fr. stagiaire]. Vezi definitia »