RONDÉLĂ, rondele, s. f. 1. Piesă de metal, de lemn, de mase plastice etc. în formă de placă plată circulară, perforată sau neperforată, având uneori fețele profilate, cu întrebuințări diverse. ♦ Căpăcel în formă de disc din carton subțire, care acoperă alicele într-un cartuș de vânătoare. ♦ Disc metalic folosit la confecționarea prin batere a monedelor sau a medaliilor. 2. Porțiune din trunchiul unui arbore, de formă cilindrică, folosită pentru analiza structurii macroscopice a lemnului, pentru determinarea vârstei arborilor doborâți etc. [Var.: rondeá s. f.] – Din fr. rondelle. Vezi definitia »

sârsáică s.f. (reg.) trestie-de-câmp. Vezi definitia »

DĂRUIÁLĂ, dăruieli, s. f. (Rar) Dăruire. ◊ Loc. adj. De dăruială = dat în dar², dăruit. [Pr.: -ru-ia-] – V. dărui. Vezi definitia »

jínteră, jíntere, s.f. (reg.) plantă ierboasă cu flori albastre grămădite în vârful tulpinii (are gust amar și se folosește contra frigurilor); ghințură, jințură, urechelniță, fierea-pământului, opincea, șerpânță. Vezi definitia »

ANECDÓTĂ, anecdote, s. f. 1. Istorioară cu poantă hazlie. 2. Întâmplările descrise într-o operă literară; intrigă, scenariu, acțiune epică. – Din fr. anecdote. Vezi definitia »