țurói, țuroáie, s.n. (reg.) izvor care curge pe un jgheab îngust. Vezi definitia »

barabói (-i), s. m. – 1. Plantă, alunele (Chaerophyllum bulbosum). – 2. Cartof. – Var. barabulă, s. f. (cartof). Mag. baraboly „plantă, alunele” (Cihac, II, 479; DAR), cf. și bg. baraboj „cartof”, rut. barabolja, „cartof”. Pare a fi avut loc o contaminare cu numele Brandenburg, regiune de unde se importau cartofi în cantități mari (Philippide, Principii, 109; Borcea 177; Tiktin; Berneker 81; DAR), sau mai curînd cu germ. Grundbirne (› rut. bandurka „cartof”), în bandraburcă sau brandaburcă, s. f. „cartof”. Cf. și ceh. brambor, rut. mandiburka „cartof”. Vezi definitia »

chiuchiurói s.m. (reg.) ciocârlie. Vezi definitia »

cataroi¹, cataroaie s. n. bolovan. Vezi definitia »

cherțoi, cherțoi s. m. (deț.) om cu un comportament grosolan, de mitocan. Vezi definitia »