TÓCĂ, toci, s. f. 1. Căciuliță sau pălărioară fără boruri, purtată de femei. 2. Acoperământ pentru cap, de formă cilindrică, fără boruri, purtat de magistrați și de avocați în exercițiul funcțiunii. – Din fr. toque. Vezi definitia »

BLASTÚLĂ s.f. A doua fază în dezvoltarea unui embrion; blastocist. [< fr. blastule, cf. gr. blastos – germen]. Vezi definitia »

păpărícă s.f. (reg.) mâncare preparată din mălai amestecat cu smântână, coaptă în cuptor. Vezi definitia »

DINAMÍTĂ s. f. exploziv brizant compus din nitroglicerină, încorporată într-un material inert sau exploziv. (< fr. dynamite) Vezi definitia »

plásă (pláse), s. f. – 1. Împletitură pentru vînat. – 2. Împletitură de pescuit. – 3. (Înv.) Limbă de cuțit. – 4. Rețea, gratii. – 5. Diviziune administrativă, subprefectură. – 6. (Rar) Tip, clasă. – Mr. plase „clasă”. Sl. plasa „bandă, fîșie” (Cihac, II, 261; Conev 41). – Der. plăsele, s. f. pl. (mîner) se zice mai ales despre mînere de sabie, formate din două părți de metal sau de lemn între care este așezată lama (sing. plăsea, var. prăsea, este rar); plăsela, vb. (a pune plăsele). Odobescu folosește pe plăsele cu sensul de „șild, siguranță la gura cheii”, dar e exemplu unic. Vezi definitia »