foitáș (-șuri), s. n. – Vergea de armă de foc. – Var. făitaș. Mag. foitas (Cihac, II, 501; DAR). – Der. fuitui (var. fultui), vb. (a umple cu cîlți), cf. mag. fojtani; fuituială (var. fultuială, hultuială), s. f. (cîlți; vergea); fuituitor, s. n. (Trans., băț cu care se bat cîlții), ale cărui var. indică o încrucișare cu foltic, folticos, ca și fultuc, s. n. (perniță; parazit la lînei). După opinia greșită a lui Philippide, Principii, 90, aceste cuvinte pleacă de la lat. fulcio. Vezi definitia »

fânăráș¹, fânăráșe, s.n. (reg., înv.) felinar mic. Vezi definitia »

SITĂRÚȘ, sităruși, s. m. Diminutiv al lui sitar¹. – Sitar¹ + suf. -uș. Vezi definitia »

VRĂȘMÁȘ, -Ă s. m. și f., adj. v. vrăjmaș. Vezi definitia »

BRUȘ, bruși, s. m. (Reg.) Bulgăre de pământ. ♦ Cocoloș. – Sb. brus. Vezi definitia »