HUSÍT, -Ă, husiți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține husitismului, privitor la husitism. 2. S. m. și f. Adept al husitismului. – Din fr. hussite. Vezi definitia »

MONOLÍT, -Ă I. adj. 1. format dintr-un singur bloc; monolitic. 2. (fig.) bine închegat, omogen; (p. ext.) trainic, solid. II. s. m. /s. n. monument, element de construcție dintr-un bloc unic de piatră. (< fr. monolithe) Vezi definitia »

BĂIȚUÍT s. n. Acțiunea de a băițui. – V. băițui. Vezi definitia »

LĂCĂRÍT s. n. Procedeu de extragere a țițeiului cu ajutorul unei linguri cilindrice, folosit în sondele mai puțin adânci. – Et. nec. Cf. lac¹. Vezi definitia »

BOCĂNÍT s. n. Acțiunea de a bocăni și rezultatul ei. Vezi definitia »