ZIDĂRÍT s. n. Meseria zidarului; zidărie². – Zidar + suf. -it. Vezi definitia »

SFÂRȘÍT¹ s. n. 1. Faptul de a (se) sfârși; partea care sfârșește sau cu care se sfârșește ceva; moment final; fine. ◊ Loc. adj. Fără sfârșit = care nu se termină sau pare că nu se va termina niciodată. ◊ Loc. adv. În sfârșit = în cele din urmă, în fine. La sfârșit = la urmă. ◊ Expr. A face (sau a pune) sfârșit = a face să înceteze, a termina. A lua sfârșit = a se termina, a se isprăvi. 2. Moarte. ◊ Expr. A-și da sfârșitul (sau obștescul sfârșit) = a muri. 3. (Înv.) Scop, țintă. [Var.: (reg.) fârșít s. n.] – V. sfârși. Vezi definitia »

nit, nituri s. n. om prost. Vezi definitia »

GONOCIT s. n. CelulĂ? reproducĂ?toare primordialĂ? din glandele sexuale. -Din engl. Gonocyte Vezi definitia »

STANÍT s.m. Stanină. [< fr. stannite]. Vezi definitia »