CANAAN (Țara Făgăduinței) 1. Numele biblic în ebraică al Palestinei. 2. (În antic.) Reg. situată în Orientul Apropiat, între M. Mediterană și rîul Iordan, locuită în sec. 14-12 î. Hr. de triburile israelite. Vezi definitia »

INTRAURBÁN, -Ă adj. Care se află sau are loc în interiorul orașului. [Pron. -tra-ur-. / cf. it. intraurbano]. Vezi definitia »

ȘOHÁN adv. (Reg.) Niciodată, nicicând. – Magh. soha. Vezi definitia »

COSTARICÁN, -Ă, costaricani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Locuitor al statului Costa Rica. 2. Adj. Care aparține statului Costa Rica, care se referă la acesta sau la populația lui. – Costa Rica (n. pr.) + suf. -an. Vezi definitia »

băcán (băcáni), s. m. – Negustor de produse alimentare. – Var. (Mold.), mr., megl. băcal. Tc. bakkal (Șeineanu, II, 31; Lokotsch 189; Ronzevalle 49), de unde și ngr. μπαϰάλης, alb. bakalj, bg. bakal. -L păstrat în dialecte s-a modificat în Munt. și în limba scrisă, prin asimilarea cu cuvintele formate cu suf. -an, ca lipscan, țăran, gardian, sătean. Der. bacalbașe, s. m. (înv., staroste al băcanilor); băcăneasă, s. f. (băcăniță); băcănesc, adj. (de băcan); băcănie, s. f. (prăvălie de produse alimentare; mirodenii, ingrediente); băcănime, s. f. (adunare de băcani); băcăniță, s. f. (nevastă de băcan). Der. sînt normali, cu excepția primului, care imită tc. bakkal baș. Vezi definitia »