CHÍNGĂ, chingi, s. f. 1. Fâșie de piele sau de țesătură de cânepă, cu care se fixează șaua pe cal. ◊ Expr. A strânge (pe cineva) în chingi = a constrânge, a lua din scurt (pe cineva). A slăbi (pe cineva) din chingi = a lăsa (pe cineva) mai liber. A-l ține (pe cineva) chingile = a fi, a se simți în putere, a fi în stare. 2. Cingătoare din piele sau de pânză. 3. Bară de lemn sau de metal care leagă părțile componente ale unui obiect, solidarizându-le și mărind rezistența obiectului. – Lat. *clinga (= cingula). Vezi definitia »

puțúică, puțúici, s.f. (înv.) puțișoară, puță mică, puțică. Vezi definitia »

DĂDĂCEÁLĂ, dădăceli, s. f. (Fam.) Faptul de a dădăci (2). – Dădăci + suf. -eală. Vezi definitia »

MENINGOENCEFALÍTĂ, meningoencefalite, s. f. Inflamație a meningelui și a creierului, datorită unui agent infecțios (microbian sau virotic), toxic sau alergic. – Din fr. méningo-encéphalite. Vezi definitia »

FIÉSTĂ, fieste, s. f. Serbare, sărbătoare (populară) în țările de limbă spaniolă. [Pr.: fi-es-] – Din sp. fiesta. Vezi definitia »