Definita cuvantului pângăriciune
pângăriciúne, pângăriciúni, s.f. (înv. și reg.) 1. păcat. 2. lucru murdar, scârbos; spurcăciune, pângăritură. 3. aliment interzis de biserică în perioada postului. 4. mâncare gătită prost, care produce scârbă. 5. om care vorbește urât, necuviincios; pângâritură. 6. persoană care mănâncă de dulce în zilele de post.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu pângăriciune
înduplecăciúne s.f. (înv.) mlădiere. Vezi definitia »
DILAȚIÚNE s.f. (Jur.) Întârziere, amânare. [Cf. fr. dilation, lat. dilatio]. Vezi definitia »
PRETUTÍNDENE adv. v. pretutindeni. Vezi definitia »
IMPÉNE s. f. pl. subclasă de păsări palmipede marine, cu sternul dezvoltat și aripi puternice, incapabile de zbor. (< fr. impennes) Vezi definitia »
APÚNE, pers. 3 apúne, vb. III. Intranz. (Despre aștri) A dispărea sub orizont; a asfinți, a scăpăta. ♦ Fig. A-și pierde întreaga strălucire, putere, faimă etc., a dispărea pentru totdeauna. ◊ (Fam.; în expr.) A(-i) apune steaua (cuiva) = a-și pierde poziția, faima; a decădea. – Lat. apponere. Vezi definitia »