INFILTRÁȚIE s. f. 1. infiltrare. ◊ cantitatea de apă provenită din precipitațiile atmosferice, care pătrund în sol. 2. injectare lentă cu novocaină a unui țesut. ◊ pătrundere a unui lichid (sânge, serozitate) într-un țesut sau organ. 3. (text.) lipirea pe stofă a unor fire sau scame de altă culoare. (< fr. infiltration) Vezi definitia »

BACTÉRIE (‹ fr. {i}; {s} gr. bakteria „baston”) s. f. (MICROBIOL.) Nume generic dat microorganismelor unicelulare, sporulate sau nu, cu structură foarte simplă; conțin un nucleu difuz, iar înmulțirea se face prin diviziune directă. B. sînt împărțite în familii pe baza morfologiei (coci, bacili, vibrioni), a afinităților față de coloranții de anilină (bacili acido-rezistenți, germeni gram-pozitivi sau negativi etc.) și a proprietăților biologice: rezistența la temperaturi ridicate (b. termofile), tipul de nutriție (b. autotrofe sau heterotrofe), de respirație (b. aerobe sau anaerobe), patogenitatea pentru om și animale. Prin ritmul rapid de multiplicare și prin acțiunea enzimelor proprii, b. au un rol esențial în circulația carbonului și azotului în natură (b. nitrificante, b. celulolitice, b. de putrefacție), asigurînd echilibrul biochimic necesar existenței lumii vii. B. sînt folosite pe scară largă în industria farmaceutică (în prepararea antibioticelor, vitaminelor), industria alimentară (în prepararea derivatelor de lapte, produselor alcoolice) etc. Vezi definitia »

ETOPEDÍE s. f. ramură a defectologiei care studiază deficiențele de conduită. (< eto- + -pedie) Vezi definitia »

păgânățíe, păgânățíi, s.f. (înv.) 1. păgânism. 2. păcat, greșeală gravă, infamie, ticăloșie, mișelie, mârșăvie. Vezi definitia »

MORFONOLOGÍE s. f. ramură a lingvisticii structurale care studiază folosirea în morfologie a mijloacelor fonologice ale unei limbi. (< fr. morphonologie) Vezi definitia »