OLÁN², olane, s. n. 1. Piesă de argilă arsă, de obicei de formă semicilindrică, folosită pentru executarea învelitorilor la acoperișurile unor clădiri. 2. Tub de argilă arsă, din care se fac canale de scurgere a apei, coșuri pentru fum etc. [Var.: olánă s. f.] – Ol + suf. -an. Vezi definitia »

stohán s.n. (reg.) stufăriș. Vezi definitia »

BUZDUGAN, Gheorghe (n. 1916, Sighișoara), inginer electromecanic român. Acad. (1990), prof. univ. la București. Lucrări în domeniul rezistenței materialelor și mecanicii. Studii tensiometrice privind rezistența elementelor metalice la hidrocentralele de pe Argeș și Lotru, Porțile de Fier I. Vezi definitia »

INTRAVILÁN s.n. Suprafață pe care se întinde un oraș sau un sat. [< intra- + fr. ville – oraș]. Vezi definitia »

ATENIÁN, -Ă, atenieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Locuitor al Atenei. 2. Adj. Care aparține atenienilor (1) sau Atenei, privitor la atenieni sau la Atena. [Pr.: -ni-an] – Din fr. athénien. Vezi definitia »