podărésc, podăreáscă, adj. (înv.) care aparține podarului, privitor la podar. Vezi definitia »

ARNĂUȚÉSC, -EÁSCĂ, arnăuțești, adj. De arnăut². – Din arnăut² + suf. -esc. Vezi definitia »

pădurésc, pădureáscă, !sint cuvinte romanesti? de cind in limba romana (a,e,i)sint inlocuite cu à,è,ì tot dictionarul este plin de asemenea greseli de tiparire ne asteptam la mai multa profisonalitate di partea dumneavoastra Vezi definitia »

sărărésc, sărăreáscă, adj. (înv.) de sărar, al sărarului. Vezi definitia »

pisc (píscuri), s. n. – 1. Cioc de păsări. – 2. Vîrf ascuțit de munte. – 3. Proră. – 4. Partea de dinainte a căruței. Sl. piskŭ, care apare numai cu sensul de fluier, dar care ar trebui să însemne și „pisc”, ca slov. pisk, ceh., pol. pisk (Cihac, II, 557; Tiktin). E dubletul lui plisc, s. n. (cioc), cu l expresiv; atît acest tratament cît și înrudirea evidentă cu piț(igoi) arată că în rom. cuvîntul a fost tratat drept expresiv, ca și cioc. Din același etimon provine și piscoaie (var. piscoace, piscoci), s. f. (fluier de trestie), cf. pițigoaie; piscoi (var. piscoaie), s. n. (deschizătură prin care curge măcinișul); piscui, vb. (Trans., Mold., a piui), din sl. piskati. Vezi definitia »