CUFUNDĂTÚRĂ, cufundături, s. f. 1. Faptul de a (se) cufunda. 2. (Concr.) Loc cufundat; adâncitură, scufundătură. – Cufunda + suf. -ătură. Vezi definitia »

GLIPTOTÉCĂ s.f. (Liv.) Colecție de pietre gravate; (p. ext.) muzeu unde se țin astfel de colecții. [Gen. -cii. / cf. fr. glyptothèque, germ. Glyptothek < gr. glyptos – gravat, theke – cutie]. Vezi definitia »

PLASMÍDĂ, plasmide, s. f. (Biol.) Formațiune de acid dezoxiribonucleic prezentă în citoplasma celulelor, larg folosită în ingineria genetică, în clonare etc. – Cf. fr. plasmine. Vezi definitia »

PRESCLERÓZĂ s. f. stare morbidă care precedă sclerozarea unui țesut. (< fr. présclérose) Vezi definitia »

sfințeálă, sfințéli, s.f. (reg.) asfințit. Vezi definitia »