femeie cu condicuță expr. (eufem.) prostituată. Vezi definitia »

PLÉTORĂ s. f. 1. Cantitate de sânge sau de lichide depășind valorile normale în întreg organismul sau numai în anumite părți ale lui; stare morbidă provocată de această supraîncărcare și care se manifestă prin roșeața pielii și a mucoaselor, palpitații, puls accelerat, respirație scurtă etc. 2. Cantitate mare de obiecte sau de ființe (lipsite de valoare). ◊ Pletoră semantică = aglomerare (excesivă) de sensuri la unele cuvinte. – Din fr. pléthore. Vezi definitia »

TECȘÍLĂ, tecșile, s. f. (Reg.) Tașcă. – Cf. tașcă. Vezi definitia »

CORNÉTĂ s. f. (mar.) pavilion (2) asemănător unui ghidon, al unui comandant de escadră. (< fr. cornette) Vezi definitia »

PERIARTERÍTĂ s. f. inflamație a unei periartere. (< fr. périartérite) Vezi definitia »