CERCUÍ, cercuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A lega, a strânge cu cercuri un vas de doage, o roată de car etc.; a freta. ♦ Fig. (De obicei în concurență cu încercui) A cuprinde ca într-un cerc; a înconjura. 2. Tranz. Fig. A limita, a mărgini. 3. Intranz. A se așeza în formă de cerc. – Cerc + suf. -ui. Vezi definitia »

spicăluí (-uésc, -ít), vb. – (Trans.) A împăna. Germ. spicken, prin intermediul mag. spékelni (Gáldi, Dict., 157). Vezi definitia »

nățăluí, nățăluiésc, vb. IV (reg.) a broda. Vezi definitia »

seciuí, seciuiésc, vb. IV 1. (înv. și reg.; despre copaci sau păduri) a reteza; a prăvăli. 2. (reg.; despre păduri sau lunci) a defrișa pentru culturi. 3. (reg.; despre vreascuri) a îngrămădi. Vezi definitia »

MISTUÍ, místui, vb. IV. 1. Tranz. A transforma alimentele introduse în organism în substanțe direct asimilabile de organism; a digera. ◊ Expr. A nu (putea) mistui (pe cineva sau ceva) = a nu putea suporta sau suferi (pe cineva sau ceva), a nu tolera. 2. Tranz. A distruge, a nimici. ♦ Refl. A înceta să mai existe; a dispărea, a pieri. ♦ Tranz. și refl. Spec. A (se) distruge prin ardere, a (se) preface în cenușă. ♦ A cheltui (bani, averi), a irosi. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) chinui sufletește, a (se) distruge moral și fizic (încetul cu încetul). 4. Tranz. și refl. A (se) face nevăzut; a (se) ascunde; a (se) dosi. [Prez. ind. si: mistuiesc] – Din magh. emészteni. Vezi definitia »