ghiftuí (-uésc, ghiftuít), vb. – A îndopa, a îmbuiba, a umple. – Var. (înv.) biftui. Creație expresivă, cf. bufte, chifti (Scriban, Arhiva, XXIX, 240). Nu este probabilă apropierea de germ. Gift „otravă”, propusă de Drăganu, Dacor., I, 316. – Der. ghiftuială, s. f. (acțiunea de a se ghiftui). Vezi definitia »

VITRUÍ, vitruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg., despre boli) A stoarce de puteri, a slei, a doborî. Vezi definitia »

a pune zăbală asului expr. (cart.) a-și păstra asul deasupra pachetului de cărți împărțite la pocher. Vezi definitia »

colcuí, pers. 3 sg. cólcuie, vb. IV (reg.; despre curcani) a bolborosi. Vezi definitia »

sprehúi², -ie, adj. (reg.) nebunatic; ușuratic, dezordonat. Vezi definitia »