BRĂNUÍ, brănuiesc, vb. IV. Tranz. A impregna cu grăsimi topite pieile tăbăcite, pentru a le face mai elastice, mai suple, mai rezistente și impermeabile în vederea utilizării lor în scopuri tehnice. – Et. nec. Vezi definitia »

SÂRGUÍ, sârguiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A-și da silința, a se strădui. – Sârg + suf. -ui. Vezi definitia »

rărúi, -ie, adj. (reg.) rărișor, cam rar, răruț. Vezi definitia »

SECÚI, secui, s. m. Persoană care face parte dintr-o populație de limbă turcică asimilată de triburile maghiare pe care le-a însoțit în migrațiunea lor spre Europa și care s-a așezat alături de populația românească în partea de sud-est a Transilvaniei. – Din magh. székely. Vezi definitia »

ștempuí, ștémpui și ștempuiésc, vb. IV (reg.) 1. (despre minereul aurifer) a sfărâma cu ajutorul șteampului (drugului de fier). 2. a sfărâma cu ajutorul instalației mecanice. Vezi definitia »