strenác, strenáce, s.n. (reg.) parte a sacoviștei (unealtă de pescuit) care constă dintr-o nuia de frasin de 3-4 metri, fixată în scobitura cozii acesteia. Vezi definitia »

HANORÁC s.n. Haină din stofă impermeabilă sau din blană, cu glugă, folosită la schi, în excursii la munte etc. [Pl. -ce, -uri. / < fr. anorak < cuv. eschimos < anore – vânt]. Vezi definitia »

brebeneác (-ci), s. m. – Sturz (Turdus musicus). Origine necunoscută. Este posibil să fie legat de bg. burborenie „cotcodăcit”, sb. breboriti „a cotcodăci, a cîrîi”. Vezi definitia »

ORÁC interj. (Reg.; de obicei repetat) Cuvânt care redă strigătul broaștelor. – Onomatopee. Vezi definitia »

ȘABÁC s. n. v. șabacă. Vezi definitia »