hîș interj. – Servește pentru a alunga păsările din ogradă. – Var. huș, uș. Creație spontană. – Der. hîșîi (var. cîșîi, cîșăi, hușii, hîcîi, hăcili, hîciui, hîșîi, hîșei, hucii, hușcăi, etc.), vb. (a goni, a speria, a alunga păsările); hușit, adj. (prostit, aiurit); hîtcîi, vb. (a speria, a goni). Vezi definitia »

șmecheraș, șmecherași s. m. (dim., peior.) adolescent sau tânăr teribilist. Vezi definitia »

POȘTÁȘ, poștași, s. m. 1. Factor poștal; poștar. 2. (Înv.) Surugiu la o trăsură de poștă¹. [Var.: (rar) postáș s. m.] – Poștă¹ + suf. -aș. Vezi definitia »

BUTOIÁȘ, butoiașe, s. n. Diminutiv al lui butoi. Vezi definitia »

sichíș, -ă, adj. și adv. (reg.) 1. (adj.) zgârcit. 2. (adv.) puțin câte puțin; greu. Vezi definitia »