Definita cuvantului biv
biv adv. – Înainte cu unele titluri, indică faptul de a se fi aflat persoana respectivă într-o funcție în care nu mai este: biv vel logofăt, fost mare cancelar; biv vornic, fost vistiernic. Sl. byvŭ. Termen administrativ, nu aparține limbii vii. Înv.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu biv
OBIECTÍV, -Ă adj. 1. (Op. subiectiv) Existent în afara conștiinței omului și independent de ea. 2. Imparțial. 3. Referitor la obiect (4). [Cf. fr. objectif, lat. obiectivus]. Vezi definitia »
REMUNERATÍV, -Ă adj. Care servește pentru remunerare. ♦ Profitabil, lucrativ. [< engl. remunerative]. Vezi definitia »
ACHIZITÍV, -Ă adj. Referitor la achiziție; care permite o achiziție. [Cf. fr. acquisitif]. Vezi definitia »
CONFEDERATÍV, -Ă, confederativi, -e, adj. Care aparține unei confederații; care are caracterul unei confederații. – Din fr. confédératif. Vezi definitia »
SUMATÍV, -Ă adj. 1. referitor la sumație. 2. cumulativ. (< germ. summativ) Vezi definitia »