Definita cuvantului biv
biv adv. – Înainte cu unele titluri, indică faptul de a se fi aflat persoana respectivă într-o funcție în care nu mai este: biv vel logofăt, fost mare cancelar; biv vornic, fost vistiernic. Sl. byvŭ. Termen administrativ, nu aparține limbii vii. Înv.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu biv
SEDATÍV, -Ă, sedativi, -e, adj., s. n. (Medicament) care produce o liniștire a stărilor de excitație psihică sau motorie, care calmează durerile; calmant. – Din fr. sédatif. Vezi definitia »
CALITATÍV, -Ă, calitativi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care ține de calitate (1), de natura lucrurilor; privitor la calitate. ◊ Analiză calitativă = determinarea naturii chimice a unei substanțe; identificarea componenților unei substanțe. – Din fr. qualitatif, lat. qualitativus. Vezi definitia »
PEIORATÍV, – Ă adj. (Despre cuvinte, expresii etc.) Care are , care dă un sens defavorabil; depreciativ. [Pron. pe-io-, var. pejorativ, -ă adj. / cf. fr. péjoratif, lat. peior – comparativ de la malus – rău]. Vezi definitia »
CONTINUATÍV, -Ă adj. Susceptibil de a continua. [Pron. -nu-a-. / cf. fr. continuatif]. Vezi definitia »
ADITÍV s. n. Substanță care se adaugă la un ulei mineral pentru a-i ameliora proprietățile. – Fr. additif. Vezi definitia »