Definita cuvantului bivol
bívol (bívoli), s. m. – Vită cornută asemănătoare cu boul, cu păr negru. – Var. bi(h)ol. Mr. (buval) ‹ ngr. βοὺβαλος, megl. bivul. Bg. bivol, din sl. byvolŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac), cuvînt care nu aparține totuși fondului sl. (Miklosich, Fremdw., 80). Nu pare posibilă der. directă din lat. bubalus, propuse de Diez, Gramm., I, 259. Der. bivolar, s. m. (păzitor al unei cirezi de bivoli); cf. bg. bivolar; bivolărie, s. f. (grajd de bivoli); bivolesc, adj. (de bivol); bivoliță, s. f. (femela bivolului), cf. bg. bivolica.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bivol
POMIVITÍCOL, -Ă, pomiviticoli, -e, adj. Referitor la pomicultură și la viticultură, al pomiculturii și al viticulturii. – Pomi[col] + viticol. Vezi definitia »
DOL s.m. Câine sălbatic asiatic, asemănător cu lupul. [< engl. doll]. Vezi definitia »
podmól (pomnól), podmóluri și podmoále, s.n. 1. (pop.) mal înalt, abrupt; teren ros de ape. 2. (pop.) aluviune, mâl, nămol adus de ape; teren mâlos, noroios. 3. (pop.; în loc. adv. ) cu podmolul = de-a rostogolul. 4. (pop.) cantitate mare, grămadă; mulțime. 5. (pop.; adv.) în număr mare, cu grămada; în formă de grămadă. 6. (reg.) prispă de pământ. 7. (reg.) prag de pământ împrejurul casei țărănești. 8. (reg.) brâu de zid. 9. (reg.) vatră de lut sau de cărămidă pe care este clădit cuptorul la unele case țărănești. 10. (reg.) firidă. 11. (reg.; adv.) în număr mare, cu grămada; în formă de grămadă. Vezi definitia »
REZITÓL s. m. rășină sintetică, produs intermediar în reacția de policondensare a fenolului cu formaldehida. (< germ. Resitol) Vezi definitia »
BEMÓL, bemoli, s. m. Semn convențional (asemănător cu literatura „b”) pus înaintea unei note muzicale sau la începutul unui portativ, spre a arăta că nota sau șirul de note trebuie coborâte cu un semiton. – Fr. bémol (it. bemolle). Vezi definitia »