Definita cuvantului bleau
bleáu (bleáuri), s. n. – 1. Tablă albă. – 2. Tablă de fier care îmbracă osia carului, pentru evita atingerea cu butucul roții – Var. bleav, bleach, blec. Germ. Blech „tablă albă”, cf. sb. plech, mag. pléh, rus. bljacha (Sanzewitsch 198; DAR). – Der. ble(h)ui, vb. (a pune obezi la roată).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bleau
AU2 interj. Exclamație care exprimă diverse stări și sentimente (durere fizică, mirare, surprindere, bucurie etc.). Vezi definitia »
BLEAU1 subst. (Reg.; în expr.) A nu zice nici bleau = a tăcea din gură, a nu (mai) scoate o vorbă. -Et. nec. Vezi definitia »
sau Șiva. În religia hinduistă, zeul care întruchipează forța distructivă a naturii. Face parte, alături de Brahma (forța creatoare)și Vișnu (forța conservatoare), din trinitatea hinduistă (Trimurti). Este considerat și ca zeu al literaturii, muzicii și dansului. Soția lui este zeița Kali. Vezi definitia »
vreau raspuns Vezi definitia »
ZABLÁU s.m. (Var.) Zăblău2. Vezi definitia »