CLOCÍT², -Ă, clociți, -te, adj. (Despre lichide, alimente) Stătut, stricat, alterat. – V. cloci. Vezi definitia »

LĂLĂÍT, lălăituri, s. n. (Fam.) Faptul de a lălăi. – V. lălăi. Vezi definitia »

SĂRÍT², -Ă, săriți, -te, adj., s. f. I. Adj. 1. (Fam.) Smintit, țicnit, aiurit, nebun. 2. (În expr.) Cu inima sărită = extrem de emoționat, de îngrijorat. II. S. f. 1. (În expr.) A-și pierde sărita sau a-și ieși din sărite = a-și pierde cumpătul, a se enerva. A scoate (pe cineva) din sărite = a supăra rău, a înfuria pe cineva. 2. (Pop.) Săritură, salt; p. ext. distanță mică. ◊ Loc. adj. De-a sărita = cu sărituri, săltăreț. – V. sări. Vezi definitia »

ÎNȚOLÍT, -Ă, înțoliți, -te, adj. (Fam.) Care este bine îmbrăcat, care are haine noi; fig. parvenit. – V. înțoli. Vezi definitia »

REALTOÍT, -Ă, realtoiți, -te, adj. Care a fost altoit încă o dată. [Pr.: re-al-] – V. realtoi. Vezi definitia »