ȚULUȘ, țuluși, s.m. Subaltern slugarnic, dispus a face orice pentru a intra ori a rămâne în grațiile superiorului. Vezi definitia »

CĂLCÂIÁȘ, călcâiașe, s. n. Diminutiv al lui călcâi. [Pr.: -câ-iaș] – Călcâi + suf. -aș. Vezi definitia »

foitáș (-șuri), s. n. – Vergea de armă de foc. – Var. făitaș. Mag. foitas (Cihac, II, 501; DAR). – Der. fuitui (var. fultui), vb. (a umple cu cîlți), cf. mag. fojtani; fuituială (var. fultuială, hultuială), s. f. (cîlți; vergea); fuituitor, s. n. (Trans., băț cu care se bat cîlții), ale cărui var. indică o încrucișare cu foltic, folticos, ca și fultuc, s. n. (perniță; parazit la lînei). După opinia greșită a lui Philippide, Principii, 90, aceste cuvinte pleacă de la lat. fulcio. Vezi definitia »

PĂRTÁȘ, -Ă, părtași, -e, s. m. și f. 1. Persoană care participă (împreună cu altele) la o activitate, care ia parte la o acțiune; participant; spec. complice. ♦ (Rar) Partizan, adept. ♦ Persoană căreia cineva îi încredințează gândurile, planurile, sentimentele sale intime; confident. 2. Persoană care se bucură (împreună cu altele) sau beneficiază de un bun spiritual ori care împărtășește (cu altele) un necaz, o nenorocire. 3. Persoană care primește o parte dintr-un bun material sau care stăpânește ori folosește un bun material împreună cu o altă persoană. – Parte + suf. -aș. Vezi definitia »

DRUMÁȘ, drumași, s. m. (Înv. și reg.) Drumeț, călător. – Drum + suf. -aș. Vezi definitia »