TOLERÁNȚĂ, toleranțe, s. f. 1. Faptul de a tolera; îngăduință, indulgență. ♦ Casă de toleranță = stabiliment în care se practică prostituția; bordel. 2. Obișnuință sau dispoziție pe care o are organismul de a suporta anumite medicamente, substanțe, condiții de mediu etc. 3. Abatere admisă de la dimensiunea, greutatea, calitatea etc. prevăzută pentru un anumit produs. ♦ (Tehn.) Diferență dintre dimensiunea maximă și minimă admisă în prelucrarea unui anumit material și valoarea nominală a acestei dimensiuni. – Din fr. tolérance. Vezi definitia »

BĂRBOÁSĂ, bărboase, s. f. Plantă erbacee cu frunze păroase, cu flori dispuse în spice cilindrice, pătate cu roșu, verde sau violet (Andropogon ischaemum). – Din barbă + suf. -oasă. Vezi definitia »

scămătúră, scămătúri, s.f. (înv.) destrămătură. Vezi definitia »

VIBRIÓZĂ s.f. Boală infecțioasă la taurine și ovine cauzată de vibrioni, care provoacă avorturi și sterilitate. [Pron. -bri-o-. / < fr. vibriose]. Vezi definitia »

bariéră (bariére), s. f. – 1. Bară mobilă care indică trecerea oprită. – 2. Birou de impozite. Fr. barrière. Cel de al doilea sens nu mai este uzual, o dată cu desființarea impozitelor, în 1903. Vezi definitia »