TRIPTÍC s.n. (Ant.) Trei tăblițe prinse între ele cu balamale, care se închideau ca o carte. ♦ Tablou format din trei părți prinse cu balamale (cele laterale închizându-se peste cea din mijloc), pe care sunt pictați sfinți sau sunt scrise, ca într-un pomelnic, numele donatorilor etc. ♦ (Fig.) Trei idei, puncte sau articole ale uneia și aceleiași teorii, dogme etc. [Pl. -ce, -curi. / cf. fr. triptyque, gr. triptychos]. Vezi definitia »

LIMNIMÉTRIC, -Ă, limnimetrici, -ce, adj. Referitor la limnimetrie. – Din fr. limnimétrique. Vezi definitia »

HEMIPARÉTIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de hemipareză. (< fr. hémiparétique) Vezi definitia »

SIC² interj. v. sâc. Vezi definitia »

MICOSTÁTIC, -Ă adj., s. n. fungistatic. (< fr. mycostatique) Vezi definitia »