SEMIÓTICĂ s.f. Semiologie (2). ♦ Orientare larg răspândită în gândirea teoretică contemporană, care studiază fenomenele și în special faptele de cultură ca sisteme de semnificare și procese de comunicare. [Gen. -cii. / < fr. sémiotique, cf. gr. semeiotike < semeion – semn]. Vezi definitia »

ELECTROENDOSMÓZĂ s.f. Electroosmoză constând în deplasarea lichidului spre catod. [< fr. électro-endosmose]. Vezi definitia »

LEGĂTOREÁSĂ, legătorese, s. f. Femeie specializată în legatul cărților. – Legător + suf. -easă. Vezi definitia »

FLECĂREÁLĂ, flecăreli, s. f. Vorbărie fără rost, vorbă de clacă; flecărie, pălăvrăgeală. – Flecări + suf. -eală. Vezi definitia »

PREFECTÚRĂ, prefecturi, s. f. 1. (În Roma antică) Oraș sau municipiu lipsit de dreptul de a-și alege magistrați. 2. Instituție care constituie forul administrativ și polițienesc suprem dintr-un județ, reprezentând aici puterea centrală; clădire în care își are sediul această instituție. 3. Funcția de prefect; timpul cât prefectul își exercită această funcție. – Din lat. praefectura, fr. préfecture. Vezi definitia »