GLUTINÁȚIE s.f. (Chir.) Unire a unor părți care au fost tăiate, divizate. [Gen -iei, var. glutinațiune s.f. / cf. fr. glutination, lat. glutinatio]. Vezi definitia »

ECTROMELÍE s.f. (Med.) Malformație constând în lipsa congenitală, parțială sau totală, a unuia sau a mai multor membre. [Gen. -iei. / < fr. ectromélie, cf. gr. ektroma – avorton, melos – extremitate, membru]. Vezi definitia »

CLORURÍE s. f. prezență a clorurilor în urină. (< fr. chlorurie) Vezi definitia »

CÁRDIE, cardii, s. f. Orificiul superior al stomacului, situat la locul de unire dintre esofag și stomac. – Din fr. cardia. Vezi definitia »

PRIMÉJDIE, primejdii, s. f. Împrejurare, situație care amenință liniștea, securitatea sau existența cuiva sau a ceva; pericol; p. ext. necaz, supărare. ◊ Loc. adj. De primejdie = a) primejdios; b) care vestește un pericol. ♦ Risc. – Din sl. prĕmeždije. Vezi definitia »