țoașcă, țoaște s. f. 1. tetină. 2. suzetă. Vezi definitia »

PINÚLĂ, pinule, s. f. 1. Placă de metal având o deschizătură și un fir de vizare, care servește la stabilirea aliniamentelor de teren. 2. Fiecare dintre frunzulițele care constituie o frunză de ferigă. – Din fr. pinnule. Vezi definitia »

HÁNȚĂ, hanțe, s. f. (Reg.) 1. Obiect de îmbrăcăminte uzat, zdrențuit, de proastă calitate. 2. Fig. Gură (care vorbește mult și fără rost). ◊ Expr. Bun de hanță = flecar, vorbăreț, guraliv. – Cf. ucr. banca „mârțoagă”. Vezi definitia »

DIONÍNĂ s. f. medicament pe bază de morfină, analgezic și calmant al tusei. (< fr. dionine) Vezi definitia »

PROTEROGENÉZĂ s. f. 1. prefigurare în timpul filogeniei a formelor adulte sau de mai târziu. 2. prezența caracterelor speciale din linia filogenetică mai întâi în stadiile ontogenetice timpurii, iar apoi în cursul schimbărilor filogenetice de formă. (< fr. protérogenèse) Vezi definitia »