cheresteá (cherestéle), s. f. – 1. Lemn de construcție. – 2. Material lemnos, lemnărie. – 3. Armătură, schelet. – 4. Fel, gen, tip, categorie personală. – Mr. chiriste, megl. chiriste, cheresteu. Tc. kereste (Roesler 595; Șeineanu, II, 106; Lokotsch 1162; Ronzevalle 146); cf. ngr. ϰερεστές, bg. kereste. – Der. chiristigiu (var. cherestegiu), s. m. (negustor de cherestea), din tc. keresteci, cf. bg. kerestedžija; chiristigerie (var. cherestegerie), s. f. (depozit de cherestea). Vezi definitia »

autoritatea publica ce incheie un contract de concesiune Vezi definitia »

telemeá (-éle), s. f. – Varietate de brînză albă. Tc. telleme (Scriban), mai curînd decît tc. telme (Șeineanu, II, 354; cf. Tiktin). Vezi definitia »

tăturấndea adv. (reg.) pretutindeni. Vezi definitia »

CIȘMEÁ, cișmele, s. f. Instalație (exterioară) prevăzută cu o pompă sau cu un robinet, prin care este adusă pe conductă apa necesară gospodăriei. ◊ Expr. A curge ca dintr-o cișmea = a curge mult și continuu. – Din tc. çeșme. Vezi definitia »