CASÚRĂ s. f. (tehn.) spărtură, ruptură, fisură; loc pe suprafața unui obiect unde acesta este spart; fractură (2). (< fr. cassure) Vezi definitia »

oră sexuală expr. 1. (deț.) chemare la ordin. 2. stare de lene. Vezi definitia »

ODONTOTÉHNICĂ s. f. arta de a conserva dinții, plombându-i sau înlocuindu-i pe cei cariați; tehnica dentară. (după fr. odontotechnie) Vezi definitia »

CORNÍZĂ, cornize, s. f. Vergea de lemn sau de metal de care se atârnă draperiile sau perdelele. – Cf. it. cornice. Vezi definitia »

FURCHÍȚĂ, furchițe, s. f. (Pop., rar) Furcuță (1). – Furcă + suf. -iță. Vezi definitia »