IMPUTÁȚIE s. f. 1. faptul de a imputa cuiva o vină; învinovățire; reproș. 2. imputare (II); sumă plătită. (< fr. imputation, lat. imputatio) Vezi definitia »

ECOLOCÁȚIE s. f. 1. reperaj al obstacolelor cu ajutorul ultrasunetelor. 2. (biol.) mod de orientare a unor organisme cu ajutorul ultrasunetelor reflectate de anumite obstacole. (< fr. écholocation) Vezi definitia »

DISOREXÍE s. f. perturbare a poftei de mâncare; inapetență. (< fr. dysorexie) Vezi definitia »

CLINOMANÍE s. f. preferință obsesivă, pentru poziția culcat, pentru pat. (< fr. clinomanie) Vezi definitia »

DIAZOREÁCȚIE s. f. reacție prezentată de unele urine patologice, care se colorează în roșu la adiția unor diazoreactivi. (< fr. diazo-réaction) Vezi definitia »