VÂNĂTÁIE, vânătăi, s. f. Pată vânătă care apare pe corp în urma unei lovituri; echimoză, vinețeală. – Vânăt + suf. -aie. Vezi definitia »

-CLASTÍE elem. clast(o)-. Vezi definitia »

MACROSCOPÍE s.f. Examinare a suprafeței unei piese cu ochiul liber sau cu o lupă. [Gen. -iei. / < fr. macroscopie, cf. gr. makros – mare, skopein – a privi]. Vezi definitia »

CLOREMÍE s.f. (Med.) Concentrație a clorului în sânge; cloruremie. [Gen. -iei. / < fr. chlorémie]. Vezi definitia »

CRONAXÍE s.f. Timpul fiziologic caracteristic de excitabilitate a fiecărui organ sau țesut; (spec.) durata minimă de acțiune a unui curent electric, necesar ca substratul excitat să atingă pragul de răspuns. [Gen. -iei. / < fr. chronaxie, cf. gr. chronos – timp, axia – evaluare]. Vezi definitia »