BRANȚ, branțuri, s. n. Bucată de piele, de carton sau de plută care se aplică în interiorul încălțămintei, peste talpa propriu-zisă. – Cf. germ. Brandsohle. Vezi definitia »

FÓRZAȚ, forzațe, s. n. Foaie liberă de hârtie, albă sau colorată, cu ajutorul căreia se face legătura dintre blocul de carte și scoarțe. [Pl. și: forzațuri] – Din germ. Vorsatz. Vezi definitia »

PODULÉȚ, podulețe, s. n. Podeț. – Pod + suf. -uleț. Vezi definitia »

scoculéț, scoculéțe, s.n. (reg.) 1. scoc mic, scocuț. 2. teică. Vezi definitia »

șnaiț, -ă, s.n., s.f. (reg.) 1. (s.n.) cărare prin pădure pe care se trag buștenii. 2. (s.n.) vârf, culme. 3. (s.f.) fâșie de pământ între două dealuri. Vezi definitia »