Definita cuvantului percică
percícă, percéle, s.f. (reg.) 1. cârlionț, moț (pe frunte); smoc de păr pe fruntea cailor. 2. coadă făcută prin împletirea părului.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu percică
pálhă2, pálhe, s.f. (reg.) petec pătrat sau rombic pus la subsoara cămășilor țărănești pentru a le da lărgime; clin, pălăcrinț. Vezi definitia »
CULÁNȚĂ s. f. însușirea de a fi culant; atitudine, comportare culantă. (< germ. Kulanz) Vezi definitia »
odoácă adv. – Chiar (și), pînă și. Origine necunoscută. Cuvînt rar, apare numai la Dosoftei (sec. XVII). Vezi definitia »
MONGOLÍSTICĂ s.f. Studiul limbii și culturii mongole. [< germ. Mongolistik]. Vezi definitia »
ENDOPROTÉZĂ s. f. proteză inclusă în interiorul corpului. (< fr. endoprothèse) Vezi definitia »