VOͲ, voiesc, vb. IV. Tranz. 1. A fi hotărât, a fi decis să...; a avea de gând să..., a intenționa, a vrea. ♦ Intranz. (La imperativ) A avea voință neclintită, a stărui într-o acțiune. 2. A fi de acord, a consimți, a primi. [Prez. ind. și: voi] – Probabil din voie (derivat regresiv). – Cf. sl. voliti. Vezi definitia »

PICHIRÓI, pichiroi, s. m. (Reg.) Bărbătușul picherii. – Din pichere + suf. -oi. Vezi definitia »

FĂTÓI, fătoaie, s. n. (Fam. și peior.) Augmentativ al lui fată; fată robustă, voinică, care seamănă mai mult a bărbat. – Fată + suf. -oi. Vezi definitia »

pocitorói, -oáie, s.m. și f. (reg.; în credințele populare) ființă imaginară, duh rău care pocește oamenii și animalele; pocitor. Vezi definitia »

MUȘINÓI s. n. v. mușuroi¹. Vezi definitia »