păzáș, păzáși, s.m. (reg.) cantonier la calea ferată. Vezi definitia »

ȚINUTÁȘ, -Ă, ținutași, -e, s. m. și f. (Înv.) Persoană care locuia într-un anumit ținut (II 1). – Ținut + suf. -aș. Vezi definitia »

spoitoráș, spoitoráșe, s.n. (reg.; în sintagmă) spoitoraș micuț = pensulă. Vezi definitia »

LĂIÉȘ, lăieși, s. m. Lăieț. [Pr.: lă-ieș] – Laie + suf. -aș. Vezi definitia »

măcríș s. m. – Plantă (Rumex acetosa). Bg. mokreš, din mokăr „umed” (Conev 43; Pascu, Beiträge, 53). Der. de la macru nu e probabilă (Pușcariu, Dim., 117); după ipoteza neverosimilă a lui Scriban, ar fi vorba de un cuvînt dacic sau germanic. – Cf. macrină, s. f. (umiditate), din bg. mokrina (Pascu, Beiträge, 17), pe care Candrea-Dens., 1037, îl derivau în mod greșit din macru. Vezi definitia »