AMUZAMÉNT s.n. Distracție, divertisment; destindere, înveselire. [< fr. amusement]. Vezi definitia »

ARANJAMÉNT, aranjamente, s. n. 1. Faptul de a aranja (într-un anumit fel); felul în care este aranjat ceva. 2. Acord, înțelegere, învoială. 3. Prelucrare a unei bucăți muzicale pentru instrumente sau voce. 4. (Mat.) Fiecare dintre grupele de obiecte luate dintr-un ansamblu și care se deosebesc între ele prin natura sau prin ordinea obiectelor. – Din fr. arrangement. Vezi definitia »

COMPONÉNT, -Ă adj. (adesea s.) Care intră ca parte într-un întreg, într-o compoziție etc. ◊ Corpuri componente = corpuri care, combinându-se, dau un corp compus; (fiz.) forțe componente (și s.f.) = forțe care produc asupra unui corp același efect ca o singură forță, numită rezultantă. // s.f. (Mat.) Proiecție a unui vector pe una din axele sau pe unul din planurile unui sistem de coordonate. [Cf. lat. componentes, germ. Komponente, it. componente]. Vezi definitia »

aspirant, aspiranți, s. m. (tox.) persoană care inhalează solvenți volatili Vezi definitia »

AVERTISMÉNT s.n. 1. Înștiințare prealabilă (în legătură cu ceva). 2. Mustrare din partea unui organ superior. ♦ (Sport) Măsură premergătoare penalizării, prin care arbitrul avertizează pe un jucător de intervențiile sale neregulamentare. [Pl. -te. / < fr. avertissement]. Vezi definitia »